sâmbătă, 7 decembrie 2013

Semne de primăvară

Câmpul semănat –
zăpada mieilor
se aşterne blând
                     
Ultima zăpadă –
în sacul cu fasole
o gărgăriţă

Susurul apei –
viorele brumate
lângă izvor

Cimitirul vechi –
printre cruci dărâmate
înfloresc toporaşi

Pâlc de toporaşi –
nici un nume pe crucea
plină de muşchi

Câţiva toporaşi
pe crucea din alt veac –
cimitir la ţară

De ziua mamei –
mâţişori de salcie
se leagănă-n vânt

Legănându-se
mâţişorii de alun –
vânt de munte


Răsărit de soare –                          
păpădii înflorind
printre ruine
După ploaie –
petalele narciselor
pline de noroi


Triluri de cinteză
în cireşul înflorit –
ploaie de seară


Mii de albine
pe cireşii înfloriţi –
singură mama


Pe crucea de lemn
cad petale de cireş –
răsărit de lună

Mama duce copilul
în mijlocul livezii –
petale albe

În zori –
printre cireşii înfloriţi
mă plimb singură

Vântul adie –
din cireşul încărcat
cade o floare

Pisica privind
cum cade o petală de cireş –
zi senină

Două petale
cazând împreună –
vântul serii

Zăpadă pe munţi –
în vale înfloreşte
liliacul alb


Piţigoi cântând
într-un prun înmugurit –
lângă cimitir

Se lasă seara –
pe mormântul vecinei
flori de liliac


Târziu în noapte –
cărăbuşi zburând
în jurul lămpii



Plouă în noapte –
în plasa păianjenului
doar o petală

De dimineaţă –
urmărind primul fluture
cu privirea


Un fluture
dă târcoale cănii de ceai –
zi senină

Flori lângă mormânt –
în caierul bunicii
o molie

Cuib de rândunici
sub balconul blocului –
răsare luna

Cuibul dărâmat –
rândunica zboară
printre fulgi de nea

Zori fără nori –
cinteza îşi face cuib
în mărul bătrân

Echinocţiu –
vrăbiile ţopăie
în cuibul berzei

Nuc înmugurit –
un piţigoi îngână
alt piţigoi

Zi ploioasă –
pe lespedea de piatră
mâţişori de nuc


Plouă peste-oraş –
guguştiucii clocesc
fără umbrelă


Pisoiul agaţă
ghemul bunicii –
flori pretutindeni

Mijloc de mai –
pianista ascultă
sunetul ploii

Banchet de absolvire –
florile de mac
fără petale

Iaz în pădure –
puiul de căprioară
surprins de-o broască

Dublu curcubeu –
stau cu picioarele goale
în ploaia de mai

Apa reflectând
umbrele colorate –
singură pe mal

Tremurătoare
imaginea teiului –
seara lângă lac


Mama şi fiul ei
sub teiul înflorit –
liniştea serii


Teiul plin de flori –

pe banca bunicului
numai o frunză

Teiul bătrân –
pe singura creangă vie
numai o floare

Zori în cimitir –
se scutură florile
de iasomie 

Cer fără nori –
cicoarea stăpâneşte
vechiul cimitir

Înflorind din nou
salcâmul plantat de mama –
azi pentru nimeni


Salcâm în floare
sub ploaia ce se cerne –
nici o albină


joi, 14 februarie 2013

Japonia, martie 2011

Casa dărâmată – 
pe un perete a rămas 
un tablou 

Cutremur în zori – 
tsunami acoperă 
satul de pescari 

Balta reflectă 
ruinele blocurilor – 
răsare soarele 

Printre ruine – 
o fetiţă căutându-şi 
păpuşa 

Câteva gânduri – 
pe masa prăfuită 
o petală roz 

După cutremur – 
japoneza visează 
cireşii în floare 

Printre ruine – 
din raftul cu jucării 
răzbat vaiete 

Tsunami 
înghite oraşul – 
un mugur crapă 

După cutremur – 
doi japonezi discută 
despre un haiku 

Pe o colină – 
ea scrie un haiku 
despre tsunami 

După cutremur – 
concurs de haiku 
în adăpost

Datini

Seară ploioasă –
 icoana cu mucenici 
în casa goală 

Cimitirul vechi – 
salcie cu mâţişori 
pe mormânt 

Ouă de Paşti – 
petrecere în cimitir 
printre lumânări 

Tineri împletind 
flori de sânziene – 
noapte senină 

Din flori de câmp 
coroniţa miresei – 
nuntă pe criză 

Obrejenie – 
câte o frunză căzând 
din pomul cules 

După slujbă – 
cerşetorul mănâncă 
o roşie cu pâine 

Noapte la Moisei – 
pelerinii cântă 
în cinstea Fecioarei 

El şi ea 
aşteptând nunta de argint – 
ninge 

 Nunta de aur – 
„mirii” dansează vals 
printre strănepoţi 

 Multe cadouri l
ângă bradul de Crăciun – 
 bunicul lipsă 

 În zi de Crăciun 
se aud zurgălăii – 
joc de căluşari 

Uşa se deschide – 
paşnic pătrunde 
Anul Nou 

În aşteptarea 
concertului de Anul Nou –
ninge cu fulgi mari 

Bătrânul singur – 
ciocnind o cupă de vin 
cu poza babei 

Beau ceai de mentă – 
concertul Filarmonicii 
de la Viena  

Valsul imperial 
în Sala de Aur – 
cerul senin

Miezul iernii

Ziua în declin – 
în vântul adiind 
răzleţi fulgi de nea 

Pe foaia goală 
doar un creion fără vârf – 
ninge ca în poveşti 

Nici un nor pe cer – 
un bocanc fără şiret 
lângă vechiul gard 

Tren de noapte – 
o singură sanie 
în spatele gării 

Zăpada sclipeşte – 
două inimi desenate 
pe fereastră 

Solstiţiu de iarnă – 
ascultând rapsodia 
la vechiul gramofon 

În zorii zilei – 
la streaşina cabanei 
sclipesc ţurţuri

Seară de seară – 
la colţul blocului 
doar un ţurţur 

Noapte cu lună – 
felinarul din poartă 
spart de un bulgăre 

Om de zăpadă 
fără nasturi la haină – 
noapte fără lună 

Noapte senină – 
doar omul de zăpadă 
fără căciulă 

Dacia veche 
sub un troian cât casa – 
liniştea nopţii 

Noapte geroasă – 
cântecul greierului 
în dosul sobei 

Miezul iernii – 
un cocoşar ciuguleşte 
 ultimul măr 

Flori de gheaţă-n geam – 
ghionoaia loveşte 
ramura de măr 

Noapte senină – 
pisica se piteşte 
în cojocul vechi 

Orion pe cer – 
motanul alb miorlăie 
din podul şurii

vineri, 6 iulie 2012

Culorile toamnei


Poza mamei –
picătură de ploaie
sau lacrimă?

Pitită-n ghiozdan
cea mai dragă păpuşă –
zâmbet cu lacrimi

Fior –
o frunză se aşează
pe mâna mea

În zori pe şosea –
frunze rostogolindu-se
după maşină

Capăt de holdă –
baraca din scânduri vechi
părăsită

Hambarul vechi –
razele soarelui
printre scânduri

Lângă hambarul vechi
o căruţă goală –
soarele apune

Hambarul plin –
un şoarece apropiindu-se
pe furiş

Amurg de toamnă –
luna plină se iveşte
prin crengi de arţar

Luna se arată
printre crengi desfrunzite –
eu, singurul martor

Cireş sălbatic –
două frunze arămii
cad împreună

Cireş desfrunzit –
printre crengile rare
o singură stea

Prima brumă
se aşterne pe dealuri –
câine vagabond

Seară fără nori –
pe mormântul vecinei
o crizantema

Plouă monoton –
în cuibul lăstunului
pana vrabiei

Zori de zi –
o pasăre necunoscută
într-un plop

Cer fără nori –
graurul culege via
bătrânului

Şoim în picaj –
printre munţi se înalţă
fâşii de ceaţă

Un salt –
pisica înhaţă
o frunză uscată

Vecernie –
înconjurat de corbi
schitul din vale

Ploaie spre seară –
între crengile rare
ultimul măr

Frunze peste tot -
în vârful arinului
strigă o cioară

Burniţă în zori –
din nucul bătrân cade
ultima frunză

La malul mării


La malul mării
numărând pescăruşii –
ţipete în zori

Plajă pustie –
printre frunze de salcâm
zăresc un lăstun

După furtună –
meduze pe plajă
şi doar o barcă

Scoici sfărâmate
lângă digul inundat –
sclipiri în apus

Pe plajă –
copiii privesc
delfinul mort

Pe plaja goală –
doar căţeluşul meu
şi eu

Smocuri de iarbă
pe plaja pustie –
uite un melc

Zorii zilei –
câţiva copii culeg scoici
pe plajă

Deasupra mării
puzderie de stele –
bătrânul singur

Pe plajă –
doi îndrăgostiţi privesc
luna nouă

Devreme în zori –
un pescăruş planează
deasupra mării

Pe stânca din mal
urmărind pescăruşii –
apus de soare

Raze de soare –
marea aduce la mal
alge verzi şi scoici

Cer fără nori –
un zmeu se zbate în vânt
deasupra plajei

Castele de nisip
înălţate de copii –
soarele-apune

Copii curioşi
şuşotesc lângă pescar –
o plasa goală

Poveşti pescăreşti
la focul de tabără –
cartofi în spuză

duminică, 17 iunie 2012

Ploaie de vară

Lăstunul zboară
la mică înălţime –
un strop de ploaie

Singur în ploaie –
un piţigoi sub mâna
statuii de bronz

Zi ploioasă –
în pavilion numai
două bătrâne

Ploaie de vară –
în şopronul bunicii
gureşe vrăbii

Ploaie de vară –
fetiţa îşi lipeşte
năsucul de geam

Aversă –
copiii făcându-şi umbrele
din frunze de brusture

Plouă peste sat –
prin gardul dărăpănat
creşte pelinul

Vrăbii ciripesc –
prin ploaia ce se cerne
câte un fulger

Ploaie de seară –
câteva raze de soare
poleiesc plopii

După aversă –
în fiecare baltă
câte o lună

Târziu în noapte –
între două fulgere
lungă tăcere