Secvenţă haiku de Şerban Codrin
Aproape de zori –
un râu cântând la harpă
chiar sub fereastră
*
Clinchet matinal –
stele-n cer predând garda
ciocârliilor
*
În casa asta
primăvara dă buzna –
nu se mai poate
*
Aur din belşug –
milionari bondarii
în flori de bostan
*
Soare de-amiază –
cucutele-şi trag pe ochi
pălăriile
*
Bostanul pe câmp
filozofând la nimic –
ploaie în amurg
*
Perfecţiune
în iarna fără farduri –
un ciob de lună
marți, 16 februarie 2010
Vechi fotografii
Secvenţă haiku de Şerban Codrin
Stingând lumina –
geamul deschis spre seara
de primăvară
*
Luna lui Cuptor –
gâza-alege pe deget
partea cu umbră
*
Nu intra-n casă
cu făclia aprinsă –
floarea-soarelui
*
La ce bun munca –
dorm încântat la umbra
buruienilor
*
La furat stele –
de-aş găsi fără paznic
livada pe rod
*
Pe mirişti vara
fecioarelor bătrâne –
pustiu şi nimic
*
Muntele toamna –
pisc în formă de vultur
luându-şi zborul
*
Vechi fotografii –
o pânză de păianjen
în rama goală
Stingând lumina –
geamul deschis spre seara
de primăvară
*
Luna lui Cuptor –
gâza-alege pe deget
partea cu umbră
*
Nu intra-n casă
cu făclia aprinsă –
floarea-soarelui
*
La ce bun munca –
dorm încântat la umbra
buruienilor
*
La furat stele –
de-aş găsi fără paznic
livada pe rod
*
Pe mirişti vara
fecioarelor bătrâne –
pustiu şi nimic
*
Muntele toamna –
pisc în formă de vultur
luându-şi zborul
*
Vechi fotografii –
o pânză de păianjen
în rama goală
vineri, 12 februarie 2010
Câteva reguli pentru compunerea unui haiku
Din MERII ÎN FLOARE, eseu despre structura poeziei lui Şerban Codrin, de Violeta Basa, Editura EX PONTO, Constanţa, 2003
1. Un haiku este un micropoem creat între limitele unor reguli specifice. În afara acestor reguli şi limite, micropoemul îşi pierde calitatea de haiku.
2. Tematica unui HAIKU: meditaţia asupra naturii.
3. Este un poem în formă fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5-7-5 silabe.
4. Un haiku în formă liberă are mai puţin de 17 silabe, dar nu mai mult de 19 silabe. Măsura fixă a celor trei versuri nu se respectă.
5. Un haiku în formă fixă/liberă poate avea aspectul unei terţine sau a unui poem într-un vers.
6. Referinţa sezonală (kigo): un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cereşti, fenomene terestre, evenimente/sărbători, animale, plante, acţiuni umane specifice primăverii, verii, toamnei, iernii) sau anul nou.
7. Folosirea unei pauze/cezuri (kireji) după primul sau al doilea vers. Are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei, elementul esenţial al unui haiku. Se notează prin liniuţă (-).
8. Structura interioară în trei trepte: referire la ceva (CE?) în timp (CÂND?) şi în spaţiu (UNDE?). Ecuaţia se poate simplifica la CE?/ CÂND? sau CE?/ UNDE?
9. Categoriile estetice:
AWARE (stare emoţională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă)
FUEKI (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii)
RYUKO (efemerul, ceea ce e vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii)
MEI (frumuseţe a naturii, a inteligenţei umane)
MONO NO AWARE (patos al lucrurilor)
MUSHIN (negativitate, lipsă de spirit, cu conotaţii din filozofia zen, de nimicnicie)
SABI (tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugăror)
WABI (frumuseţe austeră, melancolie, dezolare)
YUGEN (misterul singurătăţii, al însingurării)
KARUMI (simplitate adâncă a formei literare, eleganţă, naturaleţe)
10. Figuri de stil: elipsa, paradoxul, simbolul, aliteraţia, sau procedee precum honkadori (variaţia aluzivă).
11. Nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (comparaţia, metafora, repetiţia). Nu se foloseşte rima.
12. Se folosesc cât mai puţine verbe şi numai la timpul prezent sau gerunziu.
13. Se evită referirile personale. Un haiku nu este un poem de dragoste.
14. Un haiku se scrie în mijlocul naturii, într-un moment de iluminare, de surpriză, de inspiraţie.
15. Poem alcătuit din două fragmente, ajutându-se mai mult de sugestie decât de cuvinte, un haiku surprinde fragilitatea unei clipe în antiteză cu eternitatea (ryuko/fueki).
16. Un haiku este o poezie a simţurilor, care surprind în mod misterios realitatea, nicidecum a limbajului.
17. Într-un haiku nu se pun întrebări despre trecut şi viitor, ci se sondează adâncimea infinită a clipei prezente, efemere, trecătoare. Dincolo de aparenţe, în ciuda limbajului aparent simplu (karumi), un haiku este o poezie vitală, o meditaţie asupra soartei omului în universul mic şi mare, alături de celelalte vieţuitoare, plante, în mijlocul fenomenelor.
1. Un haiku este un micropoem creat între limitele unor reguli specifice. În afara acestor reguli şi limite, micropoemul îşi pierde calitatea de haiku.
2. Tematica unui HAIKU: meditaţia asupra naturii.
3. Este un poem în formă fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5-7-5 silabe.
4. Un haiku în formă liberă are mai puţin de 17 silabe, dar nu mai mult de 19 silabe. Măsura fixă a celor trei versuri nu se respectă.
5. Un haiku în formă fixă/liberă poate avea aspectul unei terţine sau a unui poem într-un vers.
6. Referinţa sezonală (kigo): un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cereşti, fenomene terestre, evenimente/sărbători, animale, plante, acţiuni umane specifice primăverii, verii, toamnei, iernii) sau anul nou.
7. Folosirea unei pauze/cezuri (kireji) după primul sau al doilea vers. Are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei, elementul esenţial al unui haiku. Se notează prin liniuţă (-).
8. Structura interioară în trei trepte: referire la ceva (CE?) în timp (CÂND?) şi în spaţiu (UNDE?). Ecuaţia se poate simplifica la CE?/ CÂND? sau CE?/ UNDE?
9. Categoriile estetice:
AWARE (stare emoţională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă)
FUEKI (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii)
RYUKO (efemerul, ceea ce e vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii)
MEI (frumuseţe a naturii, a inteligenţei umane)
MONO NO AWARE (patos al lucrurilor)
MUSHIN (negativitate, lipsă de spirit, cu conotaţii din filozofia zen, de nimicnicie)
SABI (tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugăror)
WABI (frumuseţe austeră, melancolie, dezolare)
YUGEN (misterul singurătăţii, al însingurării)
KARUMI (simplitate adâncă a formei literare, eleganţă, naturaleţe)
10. Figuri de stil: elipsa, paradoxul, simbolul, aliteraţia, sau procedee precum honkadori (variaţia aluzivă).
11. Nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (comparaţia, metafora, repetiţia). Nu se foloseşte rima.
12. Se folosesc cât mai puţine verbe şi numai la timpul prezent sau gerunziu.
13. Se evită referirile personale. Un haiku nu este un poem de dragoste.
14. Un haiku se scrie în mijlocul naturii, într-un moment de iluminare, de surpriză, de inspiraţie.
15. Poem alcătuit din două fragmente, ajutându-se mai mult de sugestie decât de cuvinte, un haiku surprinde fragilitatea unei clipe în antiteză cu eternitatea (ryuko/fueki).
16. Un haiku este o poezie a simţurilor, care surprind în mod misterios realitatea, nicidecum a limbajului.
17. Într-un haiku nu se pun întrebări despre trecut şi viitor, ci se sondează adâncimea infinită a clipei prezente, efemere, trecătoare. Dincolo de aparenţe, în ciuda limbajului aparent simplu (karumi), un haiku este o poezie vitală, o meditaţie asupra soartei omului în universul mic şi mare, alături de celelalte vieţuitoare, plante, în mijlocul fenomenelor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)