vineri, 6 iulie 2012
Culorile toamnei
Poza mamei –
picătură de ploaie
sau lacrimă?
Pitită-n ghiozdan
cea mai dragă păpuşă –
zâmbet cu lacrimi
Fior –
o frunză se aşează
pe mâna mea
În zori pe şosea –
frunze rostogolindu-se
după maşină
Capăt de holdă –
baraca din scânduri vechi
părăsită
Hambarul vechi –
razele soarelui
printre scânduri
Lângă hambarul vechi
o căruţă goală –
soarele apune
Hambarul plin –
un şoarece apropiindu-se
pe furiş
Amurg de toamnă –
luna plină se iveşte
prin crengi de arţar
Luna se arată
printre crengi desfrunzite –
eu, singurul martor
Cireş sălbatic –
două frunze arămii
cad împreună
Cireş desfrunzit –
printre crengile rare
o singură stea
Prima brumă
se aşterne pe dealuri –
câine vagabond
Seară fără nori –
pe mormântul vecinei
o crizantema
Plouă monoton –
în cuibul lăstunului
pana vrabiei
Zori de zi –
o pasăre necunoscută
într-un plop
Cer fără nori –
graurul culege via
bătrânului
Şoim în picaj –
printre munţi se înalţă
fâşii de ceaţă
Un salt –
pisica înhaţă
o frunză uscată
Vecernie –
înconjurat de corbi
schitul din vale
Ploaie spre seară –
între crengile rare
ultimul măr
Frunze peste tot -
în vârful arinului
strigă o cioară
Burniţă în zori –
din nucul bătrân cade
ultima frunză
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu