Semne de primăvară

Câmpul semănat –

zăpada mieilor

se aşterne blând

                     

Ultima zăpadă –
în sacul cu fasole
o gărgăriţă

Susurul apei –

viorele brumate

lângă izvor

Cimitirul vechi –
printre cruci dărâmate
înfloresc toporaşi

Pâlc de toporaşi –

nici un nume pe crucea

plină de muşchi

Câţiva toporaşi
pe crucea din alt veac –
cimitir la ţară

De ziua mamei –

mâţişori de salcie

se leagănă-n vânt

Legănându-se

mâţişorii de alun –

vânt de munte

Răsărit de soare –                          
păpădii înflorind
printre ruine

După ploaie –
petalele narciselor
pline de noroi

Triluri de cinteză
în cireşul înflorit –
ploaie de seară

Mii de albine
pe cireşii înfloriţi –
singură mama

Pe crucea de lemn
cad petale de cireş –
răsărit de lună

Mama duce copilul
în mijlocul livezii –
petale albe

În zori –

printre cireşii înfloriţi

mă plimb singură

Vântul adie –

din cireşul încărcat

cade o floare

Pisica privind
cum cade o petală de cireş –
zi senină

Două petale

cazând împreună –

vântul serii

Zăpadă pe munţi –
în vale înfloreşte
liliacul alb

Piţigoi cântând
într-un prun înmugurit –
lângă cimitir

Se lasă seara –
pe mormântul vecinei
flori de liliac

Târziu în noapte –

cărăbuşi zburând

în jurul lămpii

Plouă în noapte –

în plasa păianjenului

doar o petală

De dimineaţă –

urmărind primul fluture

cu privirea

Un fluture
dă târcoale cănii de ceai –
zi senină

Flori lângă mormânt –

în caierul bunicii

o molie

Cuib de rândunici

sub balconul blocului –

răsare luna

Cuibul dărâmat –

rândunica zboară

printre fulgi de nea

Zori fără nori –

cinteza îşi face cuib

în mărul bătrân

Echinocţiu –

vrăbiile ţopăie

în cuibul berzei

Nuc înmugurit –
un piţigoi îngână
alt piţigoi

Zi ploioasă –

pe lespedea de piatră

mâţişori de nuc

Plouă peste-oraş –
guguştiucii clocesc
fără umbrelă

Pisoiul agaţă

ghemul bunicii –
flori pretutindeni

Mijloc de mai –

pianista ascultă

sunetul ploii

Banchet de absolvire –

florile de mac

fără petale

Iaz în pădure –

puiul de căprioară

surprins de-o broască

Dublu curcubeu –

stau cu picioarele goale
în ploaia de mai

Apa reflectând
umbrele colorate –
singură pe mal

Tremurătoare
imaginea teiului –
seara lângă lac

Mama şi fiul ei
sub teiul înflorit –
liniştea serii

Teiul plin de flori –

pe banca bunicului

numai o frunză

Teiul bătrân –

pe singura creangă vie
numai o floare

Zori în cimitir –

se scutură florile

de iasomie 

Cer fără nori –
cicoarea stăpâneşte
vechiul cimitir

Înflorind din nou

salcâmul plantat de mama –

azi pentru nimeni

Salcâm în floare
sub ploaia ce se cerne –
nici o albină

Japonia, martie 2011

Casa dărâmată – 
pe un perete a rămas 
un tablou 

Cutremur în zori – 
tsunami acoperă 
satul de pescari 

Balta reflectă 
ruinele blocurilor – 
răsare soarele 

Printre ruine – 
o fetiţă căutându-şi 
păpuşa 

Câteva gânduri – 
pe masa prăfuită 
o petală roz 

După cutremur – 
japoneza visează 
cireşii în floare 

Printre ruine – 
din raftul cu jucării 
răzbat vaiete 

Tsunami 
înghite oraşul – 
un mugur crapă 

După cutremur – 
doi japonezi discută 
despre un haiku 

Pe o colină – 
ea scrie un haiku 
despre tsunami 

După cutremur – 
concurs de haiku 
în adăpost

Datini

Seară ploioasă –
 icoana cu mucenici 
în casa goală 

Cimitirul vechi – 
salcie cu mâţişori 
pe mormânt 

Ouă de Paşti – 
petrecere în cimitir 
printre lumânări 

Tineri împletind 
flori de sânziene – 
noapte senină 

Din flori de câmp 
coroniţa miresei – 
nuntă pe criză 

Obrejenie – 
câte o frunză căzând 
din pomul cules 

După slujbă – 
cerşetorul mănâncă 
o roşie cu pâine 

Noapte la Moisei – 
pelerinii cântă 
în cinstea Fecioarei 

El şi ea 
aşteptând nunta de argint – 
ninge 

 Nunta de aur – 
„mirii” dansează vals 
printre strănepoţi 

 Multe cadouri l
ângă bradul de Crăciun – 
 bunicul lipsă 

 În zi de Crăciun 
se aud zurgălăii – 
joc de căluşari 

Uşa se deschide – 
paşnic pătrunde 
Anul Nou 

În aşteptarea 
concertului de Anul Nou –
ninge cu fulgi mari 

Bătrânul singur – 
ciocnind o cupă de vin 
cu poza babei 

Beau ceai de mentă – 
concertul Filarmonicii 
de la Viena  

Valsul imperial 
în Sala de Aur – 
cerul senin

Miezul iernii

Ziua în declin – 
în vântul adiind 
răzleţi fulgi de nea 

Pe foaia goală 
doar un creion fără vârf – 
ninge ca în poveşti 

Nici un nor pe cer – 
un bocanc fără şiret 
lângă vechiul gard 

Tren de noapte – 
o singură sanie 
în spatele gării 

Zăpada sclipeşte – 
două inimi desenate 
pe fereastră 

Solstiţiu de iarnă – 
ascultând rapsodia 
la vechiul gramofon 

În zorii zilei – 
la streaşina cabanei 
sclipesc ţurţuri

Seară de seară – 
la colţul blocului 
doar un ţurţur 

Noapte cu lună – 
felinarul din poartă 
spart de un bulgăre 

Om de zăpadă 
fără nasturi la haină – 
noapte fără lună 

Noapte senină – 
doar omul de zăpadă 
fără căciulă 

Dacia veche 
sub un troian cât casa – 
liniştea nopţii 

Noapte geroasă – 
cântecul greierului 
în dosul sobei 

Miezul iernii – 
un cocoşar ciuguleşte 
 ultimul măr 

Flori de gheaţă-n geam – 
ghionoaia loveşte 
ramura de măr 

Noapte senină – 
pisica se piteşte 
în cojocul vechi 

Orion pe cer – 
motanul alb miorlăie 
din podul şurii